Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timişoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara şi poartă hramul „Trei Ierarhi”.

Istoria Catedralei Mitropolitane Timişoara

Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă. Astfel prinde contur acest proiect pentru care se va aşeza prima cărămidă în 14 septembrie 1936. La solemnitatea au fost prezenţi Episcopului Aradului şi reprezentanţii guvernului din acele vremuri.
Planurile catedralei au fost realizate de Ioan D. Traianescu, profesor la Academia de Arhitectură din Bucureşti, iar o copie a planul a fost aşezată la temelia bisericii. Lucrările de construcţie au fost executate de către firma ing. Tiberiu Eremia din Bucureşti, un inginer constructor român care s-a impus în perioada interbelică şi a cărui semnătură o poartă cele mai ample lucrări de construcţie din ţară.

Anii 1920

„Concepţia arhitectonică a catedralei se bazează pe tradiţia noastră bisericească, învârstată cu arta bizantină şi localizată pe pământul nostru. E stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare, compus de meşterii care au venit la noi în Moldova din Constantinopol, aducând cu ei felul clădirii bizantine, care transplantat pe pământul nostru a fost modificat de ctitori şi climă. Acest fel de zidire, cu firide sub straşine, bolţi înstelate în interior, discuri de smalţ în diferite culori e şi la mănăstirile Cozia, Cotmeana, Vodiţa, Prislop, mănăstiri din sec.XIV, concepute după indicaţiile călugărului Nicodim de Prilep” – Nicolae Ilieşiu, Timişoara, monografie istorică

Din cauza terenului mlăştinos, catedrala stă pe 1.186 piloni de beton armat înfipţi la 20 de metri adâncime. Pilonii au o grosime de 32-52 centimetri şi o lungime de 7,30 metri. Clopotele catedralei au fost realizate dintr-un aliaj de metale aduse din Indonezia (insulele Java şi Borneo), iar acordarea lor a fost realizată de către cunoscutul compozitor Sabin Drăgoi. Pictura interioară şi exterioară a fost realizată de Atanasie Demian, unul dintre cei mai importanţi pictori bănăţeni. Finalizarea lucrărilor s-a făcut în 1940.

Istoria muzeului

Mare parte dintre icoanele, cărţile vechi şi alte obiecte de patrimoniu erau pregătite să ia calea Occidentului. Ioan Popasu, episcopul Caransebeşului, o personalitate marcantă a vremurilor şi a locurilor pe care le-a păstorit, a adunat pe la 1887, într-o primă colecţie, cărți rare, icoane vechi şi obiecte de cult. În timp s-au mai adunat şi altele prin diverse donaţii. La iniţiativa Mitropolitului Nicolae al Banatului, în anul 1968, acestea au fost adunate într-o colecție care a fost pusă la dispoziția publicului în casa parohială din strada Zugrav Nedelcu. Ulterior, în 1971, din nevoia de spaţiu, colecţia a fost mutată în demisolul Catedralei Mitropolitane, unde se găseşte şi astăzi.

Despre muzeu

În muzeu se ajunge din interiorul catedralei, trecând pe lângă zidul din dreapta înspre altar. Nu departe de iconostas, pe partea dreaptă, se află o uşă. Intrând şi urmând scările care coboară spre subsol se ajunge la intrarea în muzeu.
Colecţia muzeului cuprinde peste 1200 de piese rare – piese vechi din piatră, o galerie de icoane pe lemn şi pe sticlă, vechi obiecte de cult şi cărţi valoroase bisericeşti. Dintre acestea sunt expuse doar o parte, multe dintre ele fiind în curs de restaurare.
Muzeul este organizat în câteva secţiuni. Prima dintre ele este Lapidariumul. Aici găsim expuse cruci funerare, pietre voievodale de hotar şi obiecte de piatră inscripționate. Chiar la intrare este o stelă funerară romană ce datează din secolul al II-lea, descoperită într-o fundaţie de casă veche. Tot aici găsim şi o piatră de hotar adusă de la Sicheviţa, judeţul Caraş-Severin, cu o inscripție ce amintește până unde se întindeau hotarele din vremurile domniei lui Mircea cel Bătrân. Mai apoi ne surprind crucile de piatră cu inimi sculptate, simbolul legăturii sufleteşti dintre lumea pământească şi cea de dincolo.
O altă secţiune este cea a icoanelor pe sticlă. Remarcăm stilurile diferite în funcţie de provenienţă. Culoarea şi desenul povestesc tradiţii vechi şi influenţe diferite. Întâlnim apoi colecția de pictură pe lemn. Sunt foarte multe lucrări ale pictorilor bănățeni celebri. Pe lângă toate acestea găsim obiecte de cult care au fost aduse din Rusia, Serbia sau Grecia.

Un loc aparte il ocupă cărţile religioase şi documentele foarte vechi, aranjate cu grijă pe criteriul centrelor tipografice. Cazania lui Varlaam tipărită la Iaşi, Noul Testament al lui Simion Ştefan de la Bălgrad, prima biblie în limba română de la Bucureşti, Pravila de la Govora, Pravila mare – sunt doar câteva dintre scrierile vechi care poartă cu ele povestea timpului şi reprezintă piese fundamenntale pentru cultura romanescă.

În capătul muzeului se află cripta ierarhilor, chiar sub altarul catedralei. Aici se află mormintele Mitropolitul Dr. Vasile Lazarescu şi a ÎPS Nicolae Corneanu.

Tur virtual

* Mulțumiri speciale

  • Maicii Nicoleta, muzeograful comorilor, ce ne-a oferit explicații interesante şi ne-a ghidat paşii prin muzeu.

** Bibliografie

  • SUCIU, I.D., Monografia Mitropoliei Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977

*** Surse

Lasă-ne un mesaj

Your email address will not be published. Required fields are marked *