Acest templu al naturii, ascuns parcă în inima pamântului, este locul unde se întâlnesc apa, vântul şi piatra.
În judeţul Hunedoara, la aproximativ 15 km de Țebea, Podul Grohotului stă ascuns de privirile drumeţilor. Pe marginea drumului care duce către Bulzeştii de Jos, la o cotitură, se află un loc de popas unde stă scris pe o bucată de tablă “Podul Grohotului”. O săgeată ştearsă indică direcţia către o cărare ce porneşte înspre pădure. Urmând traseul pe potecă, din loc in loc, se observă un marcaj care orienteză turiştii. Poteca şerpuieşte şi coboară printr-o pădure de frasin, încremenită în linişte şi frumuseţe. Întrând în inima pădurii, după câteva minute, se poate auzi ecoul pârâului învolburat care macină piatra podului. Urmând marcajele, in aproximativ 10 minute, se poate ajunge în vale.
Podul pare ca o şa gigantică a vreunuia dintre uriaşii despre care bătrânii spun că păzeau minele de aur din apropiere ale dacilor. Şaua e lungă de vreo 20 de metri şi lată de vreo 12. Spactacolul de sub stâncă te lasă fără grai. Ţi-e şi spaimă, parcă, să nu tulburi echilibrul acesta perfect. Drumul îţi este răsplătit cu apa rece de la ivorului captat în 1970 de nişte vânători de munte. Apoi poţi şă te bucuri în voie de priveliştea zidurile semeţe de calcar, de apa care sapă necontenit în piatră, de verdele şi liniştea pădurii…
Lasă-ne un mesaj